În cartier se pregăteşte de’o furtună. E vânt tare şi milioane de pungi şi pagini de ziar zburătăcesc naive prin aer. Praf. Mult praf. Peste tot.
Din şantierul de vis-a-vis se ridică nori de praf. Băieţii care’ar trebui să tragă de lopeţi cară mobilă şi electrocasnice noilor proprietari ai apartamentelor ANL de lângă şantier. Că, deh, dacă se poate, de ce nu ?
Un câine latră undeva în josul străzii. Trei babe şi doi moşnegi, atârnaţi cu toţii de balcoane, se amuză de suferinţa neînţeleasă a animalului. Practic nu latră, este mai mult un vaiet prelung, la intervale regulate. Parc’ar mieuna.
Arhiva pentru luna Iulie, 2008
Cred şi susţin în continuare că suntem mai mult romani decât daci. Similitudinile sunt la tot pasul. Pe lângă temperament şi concepţii în gândire foarte asemănătoare, dacă nu identice cu ale italienilor, românii au multe alte lucruri în comun. De exemplu:
A short film by: Ben Shelton
USA/2007
Lenght: 7 min
“My Name is Lisa” is a short film about the Alzheimer’s Disease, which is one of many serious and scary diseases still without a cure. Alzheimer’s causes gradual memory loss. 250,000 children, age 8-18 are caregiving for someone with Alzheimer’s or dementia.
Fotografii realizate de Vlad Isvoranu.
Malaysia is a country in South-East Asia that contains 13 states and three federal teritories. It was unified in 1963, being one of the youngest nations.
The capital is Kuala Lumpur and here you can find the Petronas Twin Towers (also known as the Petronas Towers or Twin Towers), the world’s tallest buildings, before being surpassed by the Taipei 101.
Other than this general information, there is only one thing i liked about Malaysia: a short malaysian horror movie…
Întrebarea “De ce fumez?” a declanşat în mine o întreagă furtună de gânduri…
Am reuşit să mă concentrez, am pus pe hârtie toate motivele pentru care fumez şi mi-am dat seama într-un final, citindu-le şi recitindu-le de mii de ori, că de fapt FUMEZ DEGEABA!
De ceva timp, am început să conştientizez efectele nocive ale fumatului şi din păcate să le simt pe pielea mea….
Pentru a şti de ce să ne ferim, trebuie să înţelegem noţiunea de kitsch. Am regăsit zilele trecute în bibliotecă “Psihologia kitsch-ului”, o carte pe care o mai răsfoisem cu ceva timp în urmă, dar spre deosebire de atunci, observ din ce în ce mai interesată acest “fenomen” care se extinde….
Semnele de circulaţie sunt foarte importante atât pentru şoferi cât şi pentru pietoni. Inscripţiile care conţin nume de străzi sunt absolut necesare pentru o orientare coerentă în orice fel de spaţiu. Însă nu este de ajuns poziţionarea lor într-un punct cheie. Ele trebuie înlocuite în caz de deteriorare sau îngrijite daca întâmpină dificultăţi de vizibilitate. În România nu prea e cazul.
Fotografii realizate de Vlad Isvoranu.
A short film by: Ralph Eggleston
USA/2000
Lenght: 3 min
This animated short starts with a group of small birds perched together on a telephone wire.
A fost odată un moşneag care avea o grămadă de bani şi care îşi permitea orice lux. El trăia într-o pădure unde işi ridicase o gospodărie dichisită, cu bec în mijlocul camerei şi veceu în fundu’ curţii.
În România totul este la voia întâmplării.
Parlamentarii votează unul pentru celălalt sau mai degrabă unul pentru toţi.
Membrii de partid nu cunosc ideologiile partidului din care fac parte.
Oamenii aruncă pe stradă gunoiul.
Una din cele mai des întâlnite expresii este: Lasă mă că merge aşa…
păreri, moşule…
RSS